Unde sunt? Cât de departe este destinația mea? Voi reuși să găsesc drumul înapoi? M-am rătăcit! Ce fac acum?
Sunt intrebari care la un moment dat pot face diferenta dintre posibilitatea sporirii sanselor de a te descurca in a gasi inapoi traseul, a trimite coordonatele sau pozitia ta pe harta catre Salvamont, a ajunge la un adapost in siguranta de unul singur sau de probabilitatea de a-ti petrece o noapte (sau doua) friguroasa, pana poate te gaseste cineva, sau tragic, nu.
Pregătirea și calmul sunt cheia în situațiile de pierdere a orientării in turele montane. O cunoaștere solidă a tehnicilor de navigare și utilizarea corectă a instrumentelor de proprie localizare, pot face diferența între a te rătăci și a reveni în siguranță pe drumul corect si a ramane pierdut in speranta ca te vor gasii salvatorii, daca macar acestia exista pe urmele tale.
Nota: Acest articol nu te va transforma într-un expert în orientare si navigare în munti si paduri; doar practica și experiența o pot face. Cu toate acestea, poate oferi o bază fundamentală în abilitățile necesare pentru ture montane sigure și plăcute. Realitatea este intotdeauna alta.
Daca vrei sa inveti tehnicile de orientare si sa le pui in practica, te astept la Centrul National de Educatie Montana Padina. Lasa-mi un mesaj pe Facebook, pe email la contact@jurnalmontan.ro sau la sfarsitul articolului inscrie-te la newsletter, si-ti voi trimite detaliile atelierelor in urmatorul newsletter.
- Definitii: Orientarea, navigarea si gasirea traseului montan
- Cum se citeste o harta de drumetie? Caracteristici
- Busola – catacteristici si folosire cu harta de drumetie
- Orientarea in teren cu harta si busola
- Tehnici de navigare cu harta si busola
- Ce pot face sa nu ma ratacesc?
- Ce fac dacă mă rătăcesc?
Orientarea este știința determinării poziției exacte in spatiul inconjurator. Persoanele care petrec o cantitate rezonabilă de timp și efort învață aceste abilități, chiar dacă au puține cunoștințe sau interes în matematică și știință.
Navigarea pe un traseu montan este știința determinării poziției obiectivului tău și menținerea direcției corecte de la punctul de plecare la destinația dorită, de exemplu un varf montan. La fel ca orientarea, navigarea unui traseu montan este o abilitate necesară pentru toți care urca pe munte sau se aventureaza in padure in salbaticie pe teren cunoscut sau strain.
Găsirea traseului este arta de a selecta și urma cea mai potrivită ruta în funcție de abilitățile și echipamentul tau sau al grupului. Este nevoie de multe calități pentru a fi un bun organizator de trasee montane: un simț integrat al terenului, precum și o combinație de bună judecată, experiență, atentie accentuata asupra mediului in care te aflii și instinct.
O harta in general, este o reprezentare simbolica ale unei zone specifice. Consider ca nimeni nu ar trebui sa se aventureze in turele montane fara o harta topografica de drumetie si fara a stii sa o interpreteze si sa o foloseasca. Mai mult, harta fizica nu necesita baterii!
Caracteristici
O harta de drumetie iti va replica intotdeauna caracteristicile topografice ale unei zone, paduri, informatiile despre elevatie, curbe de nivel, poteci, drumuri, cabane, varfuri, vai, zone cu stanca, ape si asa mai departe.
Curbele de nivel – o caracteristica distinctiva a unei harti de drumetie topografice este reprezentată de curbele de nivel. Fiecare curba (linie) indicând o altitudine constantă pe măsură ce urmează forma reliefului. Intervalul de contur al unei hărți reprezintă diferența de altitudine dintre două curbe de nivel adiacente. Intervalul de contur este tipărit în partea de jos a hărții sau in legenda cu toate celelalte elemente topografice. La fiecare a cincea curba de nivel este tipărită mai închisa la culoare decât celelalte și este etichetată cu o altitudine.
Una dintre cele mai importante informații pe care o harta topografică pentru drumeții o oferă este dacă veți urca sau coborî în timpul traseului. Dacă traseul traversează linii de altitudine tot mai mari, veți urca în pantă. Dacă traversează linii de altitudine în scădere, traseul coboara. Deplasarea pe un versant plat este indicată de un traseu care nu traversează nicio linie, rămânând într-un singur interval de contur.
Curbele de nivel dau inclinatia pantei si anume:
- Zone plane – curbele de nivel sunt foarte distantate, relieful este aproape plat
- Zone cu pante usoare – curbele de nivel sunt mai apropiate, totusi pastreaza o distanta buna una de cealalta
- Zone cu pante de abrupt – curbele de nivel sunt foarte apropiate, uneori una langa alta la distante foarte mici (vai de abrupt, faleze, pereti)
Pe baza curbelor de nivel intalnim si formele de relief: faleză, văi, râpe, culoare, creste, vârfuri, circuri glaciare(caldare), șa, trecătoare, .etc.
- Faleză – liniile de contur sunt foarte apropiate sau chiar se ating
- Văi, râpe, culoare – Curba de nivel în formă de U pentru o pantă ușoară, văi sau culoare rotunjite. Forma de V pentru văi și rape abrupte. Vaile au de obicei desenate pe harta si firul vaii.
- Creste – Curba de nivel în formă de U pentru o pantă de creasta ușoară. Forma de V pentru creste abrupte.
- Vârfuri – Un model concentric de linii de contur, cu vârful fiind cel mai interior și cel mai înalt inel. Varfurile sunt marcate pe harti cu triunghiuri.
- Circuri glaciare (caldare) – Modelele curbelor de nivel formează o depresiune, sub forma unei excavații circulare, încadrate de pereți abrupți, la obârșia văilor glaciare, care este sau a fost ocupată de un ghețar. Un circ glaciar mai poarta numele de căldare sau zănoagă.
- Șa, trecătoare – Curbele de nivel nu se intalnesc, formeaza o forma de clepsidra si indica un punct de altitudinea joasa intre doua creste.
Reprezentare 3D pe baza curbelor de nivel si formele de relief
- Rotire - click si rotiti mouse-ul
- Zoom - rotita mouse-ului
- Scroll peste imagine - din bara browserului/glisare mobil
Hartile de drumetie de asemenea detaliaza si alte elemente si forme de relief precum: unitati de cazare, stane, manastiri, cabane, indicatoare turistice, cote, sa, pas, cascade, izvoare, zone de catarat, faleze, hornuri, caldare, vai de abrupt, grohotosuri, poteci, drumuri forestiere si multe altele.
Pe măsură ce parcurgi potetice, observă frecvent terenul și asociază aspectul acestuia cu descrierea sa de pe hartă. Notează toate caracteristicile topografice, cum ar fi crestele, vaile, pâraiele și vârfurile, pe măsură ce le traversezi. Acest lucru te ajută să menții o estimare apropiată a locului exact în care te afli și să devii cat mai increzator in abilitatile tale de a citii o harta.
Vei deveni tot mai priceput în interpretarea curbelor de nivel prin compararea terenului real cu reprezentarea sa pe hartă. Scopul este să poți arunca o privire la o hartă de drumetie și să ai o imagine mentală clară asupra a cum va arăta locul. Nu există nicio substituție pentru experiență, așa că asigură-te că acorzi o atenție deosebită aspectului diverselor caracteristici topografice pe care le vezi în turele tale montane și notează modul în care sunt reprezentate pe hartă.
Înainte să te aventurezi în munti, îți sugerez să studiezi cu atenție figurile (creasta, varf. caldare etc) pentru a înțelege cum apar diferitele caracteristici prezentate în fotografii pe hărțile montane.
Harti de drumetie foarte bune poti cumpara cu incredere de pe muntii-nostri.ro, pe acestea le folosesc si eu.
O busolă este, în esență, un ac magnetizat care se rotește liber și răspunde câmpului magnetic al Pământului.
Busolele disponibile includ busolele tradiționale cu placă de bază (baseline plate), aplicații de busolă pentru telefoane și caracteristici prezente în unele unități GPS dedicate și unele ceasuri. Busola cu placă de bază (baseline plate) este un echipament esențial pentru navigație, nu doar pentru a determina direcția, ci și pentru a măsura și marca rutele pe o hartă.
Busola nu necesită baterii sau calibrare și funcționează la temperaturi sub-zero, ploaie, viscol, indiferent de conditiile meteorologice. Caracteristicile esențiale ale unei busole cu placă de bază sunt următoarele:
- Carcasa rotativă (bezel). Aceasta este umplută cu un lichid pentru a reduce vibrațiile acului care indica Nordul magnetic.
- Disc în jurul circumferinței carcasei. Acest disc este gradat în sensul acelor de ceasornic în grade de la 0 la 360.
- Săgeată de orientare (orienting arrow) și un set de linii meridiane paralele. Acestea sunt folosite pentru alinierea cu o hartă (Grid North).
- Placă de bază transparentă. Aceasta include o linie/sageta de direcție a rutei.
- Rigle. Acestea sunt folosite pentru măsurarea distanțelor pe o hartă in functie de scala gradata.
- Linie de index. Directiile sunt citite și setate la linia de index
Caracteristicile opționale ale unor busole includ următoarele:
- Săgeată reglabilă pentru declinatia magnetica. Săgeata reglabilă este o modalitate ușoară de a corecta pentru declinatia magnetică.
- Oglindă de vizare (tintire). Această oglindă, cu o crestătură de vizare în partea de sus a carcasei, îmbunătățește precizia (și permite, de asemenea, semnalizare de urgență).
- Clinometru. Acesta este folosit pentru a măsura unghiul unei pante. Foarte folositor pentru luarea deciziilor de a traversa o panta susceptibila la avalanse.
- Scară Romer. O scară Romer este folosită pentru a măsura poziția UTM pe harta.
- Șnur. Leagă acest șnur al busolei de o curea, jachetă sau rucsac pentru a nu pierde busola.
- Lupă. Folosiți lupa pentru a ajuta la citirea curbelor de nivel foarte apropiate sau altor informatii printate pe harta. In caz de supravietuire, se poate aprinde si focul cu ea.
Azimutul (cunoscut și sub denumirea de directia de deplasare) reprezintă direcția de la un loc la altul, măsurată în grade față de directia Nordul geografic (True North). Carcasa rotativa a busolei este împărțita în sectiuni de 360 de grade.
Direcțiile cardinale sunt: Nord la 0 grade (la fel ca și la 360 de grade), Est la 90 grade, Sud 180 grade și Vest la 270 grade.
Direcțiile intercardinale sunt la jumătatea distanței între direcțiile cardinale: Nord-Est este la 45 grade; Sud-Est, la 135 grade; Sud-Vest, la 225 grade; și Nord-Vest, la 315 grade.
Busola este folosită pentru două sarcini referitoare la azimut:
Luarea azimutului – cunoscută și sub denumirea de măsurarea directiei. Luarea unui azimut înseamnă măsurarea direcției de la un punct la altul, fie pe o hartă, fie pe teren.
Urmărirea azimutului – cunoscută și sub denumirea de urmărirea directiei. Urmarirea unui azimut înseamnă stabilirea unui grad de directie specific pe busolă și apoi urmărirea direcției către care acel grad indică pe linia de index, fie pe o hartă, fie pe teren.
Așezați busola pe hartă, cu o margine lungă a plăcii de bază să se îndrepte direct între două puncte de interes. În timp ce măsurați azimutul de la punctul A la punctul B, asigurați-vă că linia de direcție a busolei indică întotdeauna direcția de la punctul A la punctul B, așa cum este arătat.
Apoi rotiți carcasa rotativă (bezel), până când liniile sale meridiane sunt paralele cu liniile Nord-Sud (Grid North) de pe hartă. Asigurați-vă că săgeata de orientare (nu acul magnetic) care se rotește cu liniile meridiane indică partea de sus a hărții, spre Nord. Dacă săgeata de orientare indică spre partea de jos a hărții, spre Sud, citirea va fi într-un unghi de 180 de grade greșit.
Acum citiți numărul de pe disc care se intersectează cu linia de index. Acesta este azimutul de la punctul A la punctul B. În exemplul prezentat în Figura 5, directia azimutului de la punctul A, Varful Tataru 1998m, la punctul B, Centrul de Educatie Montana Padina, este de 84 de grade.
Pentru a urmări un azimut, trebuie să începeți cu un azimut deja cunoscut. Un azimut pe care l-ati primit ca informatie sau pe care l-ati luat din teren (vorbim despre cum se ia un azimut in teren mai jos in articol).
Sa luam un exemplu ipotetic. Un prieten se întoarce dintr-o tura in Muntii Fagaras, regretând că și-a lăsat betele de drumetie undeva, nu stie unde sau nu-si aminteste locatia exacta pe traseul Stana lui Burnei – Varful Moldoveanu. În timpul unei opriri de odihnă, a făcut câteva fotografii cu Varful Moldoveanu și, în același timp, a luat un azimut cu busola catre Varful Moldoveanu și a constatat că este de 280 de grade.
Tu stiind ca vei merge pe acelasi traseu in ziua urmatoare vei incerca sa iti dai seama unde si-a pierdut prietenul betele de drumetie si daca le poti recupera. Iata ce trebuie sa faci.
În primul rând, roteste cadranul busolei pentru a seta azimutul la 280 de grade la linia de index a busolei (Figura 6). Apoi, așeaza busola pe hartă, cu marginea lungă a plăcii de bază, atingand Varful Moldoveanu, avand in vedere ca sageata de directie sa fie indreptata in aceasi directie cu Vârful Moldoveanu.
Acum rotiți întreaga busolă (fără a roti carcasa rotativă), sau roteste harta tinand busola statica aproximativ catre Varful Moldoveanu, până când liniile meridiane ale busolei sunt paralele cu liniile Nord-Sud (Grid North) ale hărții. Asigura-te că marginea plăcii de bază atinge în continuare vârful muntelui si săgeata de orientare indică partea de sus a hărții, spre Nord.
Acum urmăriți marginea plăcii de bază, îndreptându-vă în direcția opusă liniei de direcție, deoarece azimutul inițial a fost măsurat către varf de undeva din traseu. Locul în care o linie imaginară trasata de la marginea plăcii de bază, din Varful Moldoveanu intersectează traseul este locul în care se află (aproximativ) betele de drumetie ale prietenului tau.
In cazul asta, pe traseul de urcare inspre Caldarea Vaii Rele a Moldoveanului, avand pe partea stanga Cascada Vaii Rele si intre abrupturile Buduru Mare si Buduru Mic.
Toate azimuturile masurate in teren se bazează pe direcția indicată de acul magnetic. Vom ignora reglarea busolei in functie de declinatia magnetica, aceasta fiind un subiect pentru un alt articol.
Ținând busola în fața ta, îndreapta mai întâi busola cu linia de direcție a rutei către obiectul al cărui azimut doresti să-l aflii. Apoi roteste carcasa busolei până când varful săgeții de orientare este suprapus cu capătul acului magnetic. În final, citiți azimutul pe disc acolo unde se intersectează cu linia de index; de exemplu, în Figura 7.1 si 7.2 azimutul este de 16 grade spre Nord.
Dacă busola nu are o oglindă de vizare, ține busola aproape de lungimea brațului și la nivelul taliei – Figura 8.1. Dacă busola are o oglindă de vizare, reglati oglinda la un unghi de aproximativ 45 de grade și țineți busola la nivelul ochilor, cu crestătura de vizare în partea de sus a oglinzii îndreptată către obiect – Figura 8.2. Observați acul magnetic și săgeata de orientare în oglindă în timp ce rotiți carcasa pentru a alinia acul magnetic și săgeata de orientare. În oricare dintre cazuri, țineți busola la nivel pentru a putea roti acul magnetic si citi azimutul corect.
Începeți prin a roti carcasa busolei până când azimutul dorit, să zicem 180 de grade (Sud) pe care l-ai primit ca informatie sau l-ai masurat anterior in teren, este setat la linia de index (vezi Figura 7.2 de mai sus). Ține busola la nivel în fața ta, apoi roteste-te cu tot corpul până când acul magnetic orientat spre Nord este suprapus cu săgeata de orientare. Linia de direcție a rutei indică acum spre 180 de grade (Sud).
Scopul orientarii este de a afla precis punctul in care te aflii.
Acea poziție poate fi apoi reprezentată printr-un simplu punct pe o hartă, cunoscut sub numele de poziție in punct (point position).
Există două niveluri mai puțin exacte ale orientării. Unul se numește poziția pe linie (line position): știi că te afli de-a lungul unei anumite linii de pe hartă, cum ar fi un râu, o poteca, un drum forestier, o creasta, o curba de nivel, dar nu știi exact unde te aflii de-a lungul liniei. Cel mai puțin exact este poziția pe zonă (area position): știi zona generală în care te aflii, dar cam atât. Rolul orientarii este sa iti gasesti pozitia exacta in punct.
Cu poziția in punct cunoscută, știi exact unde te afli și poți folosi cunoștințele pentru a identifica pe hartă orice caracteristică majoră pe care o poți vedea în peisaj. Poți identifica, de asemenea, în peisaj orice caracteristică vizibilă majoră prezentată pe hartă. Cunoașterea poziției tale in punct este un prim pas esențial în navigație.
Presupuneți că ați urcat pe vârful Parangul Mare.
Știți poziția in punct: Parangul Mare.
Vedeți un vârf necunoscut și doriți să știți care este. Luați un azimut cu busola și obțineți 80 grade. Trasați 80 grade de la vârful Parangul Mare pe harta voastră și linia trasată trece prin vârful Leșul.
Vârful necunoscut este vârful Leșul. Cu toate acestea, dacă începeți prin a dori să determinați care dintre multele vârfuri din jur este vârful Leșul, trebuie să utilizați harta mai întâi.
Măsurați azimutul pe hartă de la locul în care vă aflați, vârful Parangul Mare către vârful Leșul, și obțineți 80 grade. Păstrând 80 grade la linia de index, întreaga busolă este întoarsă până când acul magnetic este încadrat in sageata de orientare.
Linia urmatoarei rute indică apoi către vârful Leșul.
Cu poziția pe linie cunoscută, obiectivul este să determini poziția ta in punct. Dacă știi că te afli pe un traseu, o creastă sau o altă linie ușor identificabilă, ai nevoie doar de încă o informație pentru a-ți cunoaște poziția in punct.
Exemplu: Presupunem că o echipă de alpiniști se îndreaptă pe creasta traseului Varful Papusa, dar nu știu exact unde se afla pe creasta. În depărtare, văd vârful Papusa si decid sa masoare un azimut către acesta cu rezultatul de 84 grade.
Ei urmaresc 84 de grade de la vârful Papusa pe hartă și traseaza această linie înapoi spre creasta traseului. Unde se intersectează linia pe pozitie cu traseul de creastă inspre varful Papusa, acolo se află alpiniștii. In cazul de fata, la Coltii Pelegii.
Daca iti cunosti cel putin zona unde te aflii, ai nevoie de cel putin doua informatii pentru a-ti determina pozitia in punct.
Exemplu: Presupunem că niște alpiniști știu că se află în zona generală a Muntilor Fagaras, pe undeva pe langa Saua Podeanu, poziția lor în zonă. Ei doresc să determine poziția pe linie și apoi, pe baza acesteia, poziția in punct. Ar avea nevoie de un azimut și de două caracteristici recunoscute.
Iau o directie pe vârful Serbota și obțin un azimut de 320 grade. Trasează o linie pe hartă de-a lungul liniei placii de bază a busolei și o aliniaza cu vârful Serbota la 320 de grade. Știu că trebuie să se afle undeva pe sau lângă acea linie, astfel că acum au o poziție pe linie. Echipa poate vedea, de asemenea, vârful Lespezi. Un azimut pe vârful Lespezi arată 18 grade.
Ei trasează această linie pe hartă, prin vârful Lespezi. Unde cele două linii se intersectează, aceea este pozitia lor in punct in zona respectiva, aproximativ.
În orice situație în care luați un azimut în teren sau urmariti un azimut pe hartă, mici erori se vor strecura, ducând la erori mai mari în estimarea poziției tale. Este foarte ușor să faci o eroare de 3 grade în luarea unui azimut și încă 2 grade în urmarirea acelui azimut, cu excepția cazului în care esti extrem de atent.
Pentru fiecare eroare de 5 grade, poziția ta va avea o eroare de aproximativ 90 m la fiecare km. Dacă iei și urmaresti un azimut către un punct de referință la 5 km distanță și faci o eroare de 5 grade, linia trasată ar fi la aproximativ 430 m distanță de poziția ta curentă. Prin urmare, asigura-te că concluziile tale sunt în acord cu bunul simț.
Dacă iei și urmaresti azimutul de la două vârfuri și constati că linia se intersectează intr-un punct în mijlocul unui râu, dar tu te aflii undeva pe un teren înalt, ceva este în neregulă cu măsurătorile tale si undeva sigur ai gresit. Cel mai bine este sa reiei masuratorile si sa compari si cu caracteristicile de relief din jurul tau.
Navigarea pe un traseu montan este știința determinării poziției obiectivului tău și menținerea direcției corecte de la punctul de plecare la destinația dorită, de exemplu un varf montan.
Ce vom explora in acest capitol:
- Principiile navigarii in teren urmărind caracteristicile topografice ale terenului
- Cum găsești ruta către un obiectiv îndepărtat folosind harta și busola
- Cum urmarim o rută folosind doar busola
- Importanța menținerii conștientizării despre locul în care te afli și încotro te îndrepți
A ajunge din punctul de plecare la obiectiv este în general doar o chestiune de fii atent la peisajul pe care il parcurgi și de a urmări direcția în care te îndrepți, ajutat de o privire ocazională pe hartă.
Cu toate acestea, dacă nu poți vedea obiectivul tău în teren, poți măsura directia pe hartă, apoi iei busola în mână și urmezi direcția rutei pe măsură ce te îndrepti către obiectiv. Acest lucru se numește: navigație prin instrument.
Este o tehnică care va funcționa dacă poți urma o rută în linie dreaptă, ceea ce este adesea imposibil pe munte.
Din acest motiv, este mai bine să încerci mai întâi să urmezi trasee cunoscute sau caracteristici topografice din relief și să rezervi navigația prin instrument pentru situațiile în care formele de relief nu oferă suficiente puncte de referință pentru a te ajuta sa te orientezi si sa parcurgi traseul.
Navigarea prin instrument este uneori singura metodă practică pentru a găsi o poteca pierduta, un refugiu, un izvor de unde sa luam apa sau alt obiectiv propus. De asemenea, servește ca o completare la alte metode de orientare, cum ar fi urmărirea caracteristicilor topografice, și poate ajuta la verificarea faptului că suntem pe traseul corect.
Cea mai frecventă situație care necesită navigarea prin instrumente, apare atunci când ruta propusa este neclară din cauza topografiei lipsite de caracteristici sau pentru că punctele de referință sunt obscure din cauza pădurii sau ceții de exemplu. Știți exact unde vă aflați și exact unde doriți să mergeți, și puteți identifica atât poziția actuală, cât și destinația pe hartă. În acest caz, măsurați pur și simplu direcțiile de la poziția actuală la obiectivul dvs. pe hartă și apoi urmați direcția către obiectivul ales.
Presupuneți că măsurați o direcție de 128 de grade pe hartă. Observați că liniile meridiane Nord-Sud din carcasa busolei sunt aliniate paralel cu liniile Nord-Sud de pe hartă, iar partea de Nord de pe discul busolei este aliniată cu partea de sus a hărții. Citiți această direcție la linia de index și lăsați-o setată acolo. Apoi țineți busola în fața dumneavoastră în timp ce rotiți corpul până când suprapuneti acul magnetic cu sageata de orientare. Linia direcției arată acum către obiectivul dorit.
De exemplu, esti pe un varf si decizi sa urci si pe un alt varf din apropiere pe care deja il vezi. Insa observi ca norii încep să îl acopere sau ceata se ridica deasupra varfului pe care vrei sa urci. Poti lua o directie cu busola catre acel varf inainte sa cobori si sa urci iar, apoi urmezi direcția, ținând busola în mână.
La fel, dacă intr-o alta situatie te îndrepti spre o vale în care ceața sau pădurea ascunde muntele care este obiectivul, poti lua o direcție către vârf în timp ce acesta este încă vizibil, înainte de a coborî în vale . Apoi iti parcurgi traseul cu busola prin vale si spre obiectiv, urmand azimutul luat pe busola folosind tehnica obiectivelor intermediare.
Tehnica utilizării obiectivelor intermediare este utilă în acele momente când încerci să parcurgi un traseu pe o direcție de busolă, dar esti deviat de obstacole precum stânci, tufișuri dense, copaci, ape sau alte obstacole care te fac sa ocolesti acele obstacole.
De exemplu poti privi dincolo de obstacol către un copac, o stâncă sau alt obiect care se află exact pe linia direcției dintre poziția ta și obiectivul principal. Acesta este obiectivul intermediar. Apoi, te deplasezi spre copac sau stâncă pe cea mai ușoară rută disponibilă.
Odată ajuns la obiectivul intermediar, repeti procesul către următorul obiectiv intermediar. Tehnica este utilă chiar și atunci când nu există obstacole. Să te deplasezi de la un obiectiv intermediar la altul înseamnă că poți să iti lasi busola deoparte pentru acele porțiuni, în loc să o verifici la fiecare câțiva pași ca sa fii sigur ca esti pe traseul corect.
Acum, imaginați-vă că grupul dvs. este aproape de mașină după o cățărare la stanca. Urmați o direcție cu busola către drumul forestier, dar nu puteți vedea mașina pentru că sunteți în afara rutei cu câteva grade.
Trebuie să ghiciți încotro mergeți.
Este un final nefericit al drumetiei dacă mașina este în dreapta de-a lungul drumului iar voi mergeți spre stânga.
Va fi chiar mai rău dacă mașina este parcată la capătul drumului și o eroare în găsirea rutei duce grupul dincolo de acest punct unde se afla masina și va pierdeti in pădure.
Tehnica devierii intenționate a fost inventata pentru această situație. Pur și simplu mergeti într-o direcție intenționat decalată cu 20-30 de grade în dreapta sau în stânga față de locul în care doriți să ajungeți, in cazul asta unde ati parcat masina.
Când ajungeți si va intersectati cu drumul, nu va exista nicio îndoială cu privire la direcția în care să mergeti apoi ca sa ajungeti la masina.
Tehnica divierii intentionate este o tehnică de navigație folosită atunci când încercați să ajungeți la o destinație care se află de-a lungul unui element liniar, cum ar fi un râu, un drum sau marginea unei păduri. Ideea este să vizați o parte a destinației voastre, astfel încât atunci când ajungeți la elementul liniar, să știți în ce direcție să o luati spre obiectiv.
Alt exemplu: Să presupunem că faceți drumeții și doriți să găsiți un pod care se află undeva de-a lungul unui râu. Dacă vizați direct acolo unde credeți că se află podul, dar îl ratați, veți ajunge la râu și nu veți ști în ce direcție să vă întoarceți pentru a găsi podul. Dar dacă vizați în mod deliberat la dreapta podului, veți ști că trebuie să vă întoarceți la stânga când ajungeți la râu.
Această tehnică poate fi foarte utilă în condiții de vizibilitate slabă sau atunci când peisajul nu oferă alte repere clare pentru navigare. Este un mod simplu, dar eficient de a vă asigura că nu treceți pe lângă ținta dvs.
Uneori, încercați să urmați o direcție constantă pentru a ajunge la obiectiv, dar constatați că ruta este blocată de un obstacol precum un lac sau o stâncă.
Ar putea exista o modalitate ușoară de a ocoli obstacolul, dar acest lucru vă deviază de la direcția intenționată. Ce faceți pentru a rămâne pe direcția corectă?
Dacă obstacolul este o stâncă sau altă caracteristică care vă împiedică să vedeți ce este dincolo de ruta dvs., puteți parcurge o distanță măsurată (numarati pasii cu voce tare) la 90 de grade față de cursul original, apoi treceți de blocaj pe o direcție paralelă cu cursul original și, în cele din urmă, reveniți la cursul original printr-o altă schimbare de curs de 90 de grade, parcurgând aceeași distanță ca cea anterioară, dar în direcție opusă.
Există mai multe cauze posibile pentru care o persoană se poate rătăci în pădure, in munti, cum ar fi:
- Lipsa de pregătire in orientare si navigare și de echipament adecvat pentru navigatie
- Neatenția sau distracția față de traseul urmat sau de semnele de orientare.
- Pierderea contactului cu grupul sau cu ghidul, în cazul unei ture organizate.
- Lipsa constientizarii reperelor vizibile care se afla in jurul nostru (landmarks) pe traseul urmat
- Condiții meteorologice nefavorabile, care pot reduce vizibilitatea sau pot schimba aspectul peisajului
- Accidente, răniri, atacuri de animale sălbatice sau alte situații de urgență, care pot împiedica deplasarea sau comunicarea.
- Panică, frică, stres sau alte stări emoționale negative, care pot afecta capacitatea de raționament și de luare a deciziilor.
Ce vom explora in acest capitol:
- Învață cum să eviți să te rătăcești identificând caracteristicile de relief și posibile probleme în găsirea traseului.
- Află pașii pe care îi poți lua înainte și în timpul drumetiei pentru a te asigura că rămâi pe drumul corect și nu te pierzi.
- Ce să faci dacă te rătăcești vreodată.
Puteți minimiza șansele de a vă pierde prin planificare adecvată înainte de a părăsi locuinta și luând anumite precauții în timpul călătoriei spre destinație și la întoarcerea de acolo.
Cea mai mare parte a orientării în sălbăticie, navigării și găsirii rutei se face pur și simplu privind împrejurimile și comparându-le cu harta.
Acest proces este adesea facilitat prin efectuarea unor pregătiri de navigație înainte de tura, cum ar fi identificarea formelor de relief liniare, ghidajelor pentru navigare și a posibilelor probleme în găsirea rutei.
Luam exemplul formelor de relief liniare. Acestea se referă la o caracteristică distinctivă sau o linie vizibilă în teren care vă ajută să vă mențineți direcția și să vă asigurați că sunteți pe traseul corect în timpul navigării. Acest ghidaj poate fi reprezentat de un râu, un drum, o creastă, marginea unei paduri, o poteca, o vale, sau orice alt element ușor de urmărit pe hartă și în teren de forma liniara.
Înainte de drumetie, pregătiți un plan de tura: o descriere bine gândită a modului în care veți ajunge la destinația dumneavoastră și înapoi, inclusiv ghidaje, caracteristici topografice pe care le veți urma și alte aspecte ale propriei aventuri în sălbăticie.
De asemenea, evidențiați întreaga ruta pe o hartă topografică (harta din hartie sau harta aplicatie GPS).
- Identifică formele de relief liniare cat si caracteristicile topografice pe care le vei urma în drumul către obiectivul tău. O parte a acestui plan constă în recunoașterea potențialelor probleme în găsirea traseului.
- Noteaza si discuta cu echipa despre orice căi de refugiu (stane, bivuac fortat, refugii, cabane) care pot fi folosite în caz de vreme rea, accidentare sau alte obstacole.
- Dacă drumetia implică deplasarea pe trasee nemarcate, ia un azimut cu busola de acasă înainte de tura și notează-le într-un carnetel, telefon sau pe hartă. Este posibil să măsori orientările pe hartă în orice moment al călătoriei, dar este mai ușor și uneori mai precis facand asta de acasă și poate salva timp pretios în caz de urgență.
- Comunică și discută planul tău de drumetie cu ceilalți membri ai grupului, astfel încât grupul să nu depindă exclusiv de o singură persoană pentru toate deciziile legate de traseu. Toti din grup trebuie sa stie traseul pe care urmati sa-l parcurgeti si unde se afla zonele mai dificile de trecere, rauri, refugii, zone cu risc de avalansa.
- Asigură-te că informezi o persoană responsabilă unde te duci, ce rută urmezi și când planifici să te întorci. Acest lucru nu te va împiedica să te rătăcești, dar dacă întâmpini probleme, Salvamontul va ști unde să te caute.
- Verifică că ai cele mai recente informații despre condițiile drumurilor, traseelor și avalanșelor, precum și prognoza meteo pentru ziua si zona respectiva.
- Orice iesire in drumetie, indiferent cât de simplă este, ar trebui să aibă o oră stabilita de întoarcere. Dacă nu ai atins obiectivul până la această oră, atunci trebuie să te întorci și să ajungi la punctul de plecare pe suficientă lumină naturală rămasă.
Adună membrii grupului în jurul unei hărți și ia-ți timp să discutați traseul și să elaborați planuri alternative în cazul în care grupul se separă.
Arată pe hartă locul în care vă aflați și asociază mediul înconjurător cu harta. Acesta este un moment potrivit pentru ca toată lumea să facă o notă mentală a caracteristicilor topografice principale, precum pădurile, râurile, crestele, văile, vârfurile montane și traseele pe care le vor întâlni în timpul drumetiei.
Pe parcurs, fiecare persoană trebuie să continue să asocieze terenul cu harta. Ori de câte ori apare un nou punct de reper, asociaza-l cu harta. La fiecare ocazie, actualizează pozitia grupului in punct pe harta.
Păstrarea evidenței progresului pe hartă face ușoară planificarea fiecărei etape următoare a drumetiei.
Pe măsură ce avansati, ar putea fi util să marchezi progresul pe hartă. Menține-ți orientarea astfel încât, în orice moment, să poți indica poziția ta reală în perimetrul unui kilometru pe hartă.
O parte a ținerii evidenței constă în a avea o idee despre viteza de deplasare. Având în vedere toate variabilele, va lua echipei tale o oră să parcurgă 3 km sau vor fi necesare 2 ore pentru a parcurge 1 km? Răspunsul este important dacă este ora 15:00 și cabana/masina este încă la 5 km distanță.
După destule ture în munți, vei deveni priceput în estimarea vitezelor de deplasare. Iată câteva viteze tipice pentru o echipă medie, cu toate că vor exista multe variații:
- Drumeție pe un traseu ușor, cu un rucsac de zi: 3-5 km/oră
- Urcare pe un traseu abrupt, cu un rucsac pentru o noapte: 1.5 – 3 km/oră
- Drumeție pe o pantă moderată, cu un rucsac de o zi: 300 m altitudine pe oră
- Urcare pe o traseu abrupt cu un rucsac pentru o noapte: 150 m altitudine pe oră
La coborâre, dacă terenul este ușor, precum un traseu bun, viteza de progres poate fi de până la dublul vitezei de la urcare.
- Reia discutia planul traseului de intoarcere și strategiile de urgență cu toata echipa
- Subliniați importanța de a ține echipa împreună pe traseul de întoarcere. În mod inevitabil, unii vor dori să o ia înainte, în timp ce alții vor rămâne în urmă.
Ruta de întoarcere este un moment pentru precauție suplimentară, deoarece luptați împotriva oboselii și a neatenției. Așa cum s-a discutat și în ruta inițială pana la obiectivul final, toată lumea trebuie să păstreze o bună orientare în ceea ce privește traseul și modul în care acesta se raportează la harta.
Pentru o întoarcere în siguranță:
- Rămâneți împreună. Nu va despartiti, nu lasati pe nimeni in urma.
- Niciodata nu abandonati persoane pe traseu
- Nu vă grăbiți, vă expuneți riscului de accidente.
- Fiți și mai atenți dacă alegeți o rută de întoarcere diferită.
- Căutați cabane de munte, refugii sau stâne pentru a sta peste noapte dacă nu vă puteți întoarce în siguranță și va prinde noaptea
Prima regulă este să te oprești. De fapt, chiar dacă crezi că nu te afli unde ar trebui, pur și simplu oprește-te.
- Respinge tentația de a merge înainte. În momentul în care ești nesigur de poziția ta, ar trebui să te oprești si sa reanalizezi.
- Încearcă să determini unde te afli. Metodele de orientare sunt prezentate în Capitolul 4 – Orientarea în teren cu hartă și busolă.
- Păstrează-ți concentrarea și nu uita ce ai învățat despre citirea hărții și folosirea busolei, explicate în Capitolele 2 – Cum se citeste o harta de drumetie si Caracteristici și 3 – Busola, catacteristici si folosire cu harta de drumetie
- Studiază formele de relief și încearcă să o asociezi cu harta pentru a afla unde te afli.
Dacă aceste sugestii nu funcționează, încearcă să decizi ultima dată când grupul știa cu exactitate locația sa. Dacă acea locație este destul de apropiată, într-o oră aproximativ, marcheaz-o pe harta, ia un azimut si revino pe traseu.
Dar dacă acea locație este la ore distanță înapoi, ai putea decide să te îndrepți la vale si sa cobori de pe munte. Dacă începe să pară că se va întuneca înainte să poți reveni pe traseul initial, este posibil să trebuiască să faci bivuac peste noapte. În acest caz, ar trebui să începi să cauți un loc cu o sursa de apa, padure, ferit de vant și dacă este posibil un adăpost natural, o stana, un refugiu, insa asta cu ceva timp înainte de întuneric.
Decizia de a merge mai departe sau de a rămâne în loc este puternic influențată de faptul dacă cineva știe sau nu că lipsești și unde să te caute. Dacă cineva responsabil se așteaptă să te întorci la o anumită oră și știe unde plănuiai să mergi și ce rută intenționai să iei, atunci ai opțiunea de a rămâne în loc, de a te face vizibil și de a te concentra asupra supraviețuirii în timp ce aștepți ca o echipă de căutare să te găsească.
In acelasi timp incearca sa suni la Salvamont la numarul direct 0725 826 668 (salveaza-l in agenda de pe acum) sau la 112 (poti sa suni si daca nu ai semnal) spunandu-le situatia in care te aflii si tot ce-ti amintesti despre zona in care te aflii, ce echipament ai la tine, unde ai vrut initial sa ajungi, orice informatie care i-ar putea ajuta sa te gaseasca.
A fi pierdut într-un grup este destul de neplăcut si stresant, dar devine și mai rău atunci când o persoană este singură și separată de restul grupului. Din acest motiv, păstrează întotdeauna grupul împreună și desemnează o persoană de încredere cu mai multă experiență sa stea la urma grupului asigurandu-se ca nu ramane nimeni in spate.
Este mai bine sa fii pregatit, sa cunosti cateva tehnici si sa stii ce sa faci atunci cand se va intampla, fata de a fii luat prin surprindere, nu stii ce sa faci, intrii in panica si deja esti pierdut.
Este chiar mai bine să înveți tehnicile de navigare si orientare in traseele tale montane, în special cu harta și busola, pentru a evita să ajungi într-o astfel de situație în primul rând.
Defapt realitatea este intotdeauna alta si niciun articol sau carte nu te va pregatii 100% pentru ceea ce trebuie sa faci in asemenea situatii. Numai experienta si pregatirea constanta o va face in mod real.
Drumetii in siguranta!
