Înscrierea mea la cursul de supraviețuire din cadrul Școlii de Vară – Flo Adventure School a început cu foarte mult entuziasm și nerăbdare. Acest curs, așa cum se specifică și pe site, te învață bazele în supraviețuire și escaladare la un nivel foarte ridicat de efort fizic și psihic.
Decizia de a participa nu s-a născut dintr-o simplă curiozitate, ci dintr-un scop bine definit. Am dorit să capăt abilitățile necesare pentru a face față situațiilor critice în mijlocul pădurilor sau pe vârfurile înalte ale munților, fie că ghidez clienți în expediții, sau pentru a depăși barierele mele personale și a absorbi învățămintele prețioase ale experților ce aveau să-mi fie instructori.
Acest curs de supraviețuire de 5 zile avea să fie mai dur și mai extrem decât îmi puteam imagina vreodată. Cu toate că aveam o idee generală despre ceea ce mă aștepta, realitatea a depășit cu mult orice anticipare. Fiecare zi a cursului a adus cu ea noi provocări și teste care au pus la încercare atât corpul, cât și mintea. A fost o călătorie care avea să mă ducă dincolo de limitele imaginabile.
Privarea de apă a fost printre primele provocări cu care ne-am confruntat. În mijlocul verii, sub soarele dogoritor, simțisem cum gâtul îmi ardea și buzele mi se uscau treptat. Setea acută ne-a pus la încercare voința și capacitatea de a ne concentra, mai ales că eram mereu într-un exercițiu fizic și psihic continuu, în stil militar.
Cu toate acestea, am învățat importanța raționării apei colectate cu greu prin roua de pe corturi, frunze și din ploaia care ne ținea mereu uzi și reci, și am descoperit că organismul poate rezista mai mult decât credeam fără o hidratare constantă. Căutarea și purificarea apei au devenit adevărate lecții de viață, învățându-ne să găsim și să transformăm apă nesigură într-o resursă prețioasă și bună de băut.
Mâncarea a devenit o altă preocupare majoră. Pe măsură ce zilele treceau, rezervele noastre de hrană deveneau din ce în ce mai reduse. Erau oricum reduse la minim sau nule încă din prima zi. Asta deoarece, cel puțin eu, nu am avut nimic de mâncare până nu am învățat cum să recunoaștem plantele comestibile din jurul nostru și cum să prindem mici animale (melci, șarpe de sticlă – năpârcă) pentru hrană. Orice bucățică de carne era o binecuvântare, chiar dacă aceasta ne oferea prea puțină energie și caloriile de care aveam nevoie pentru traiul zilnic.
Setea și foamea erau constante, iar adaptarea la această nouă realitate era dificilă. Privarea de mâncare nu a fost doar o provocare fizică, ci și una psihologică, testându-ne voința și rezistența. Am învățat să privim apa și hrana cu o altă perspectivă – nu mai erau doar necesități, ci resurse prețioase pe care trebuia să le folosim cu înțelepciune, erau aur.
Una dintre cele mai mari provocări a fost aprinderea focului cu lemne umede. Am învățat secretele selecționării și pregătirii lemnului pentru a obține flacăra mult dorită. A fost o adevărată satisfacție să vedem cum scânteiile au aprins lemnele umede și cum am reușit să obținem focul atât de necesar pentru a ne încălzi, usca hainele și poate cel mai important, menținerea stării psihice într-o stare cât mai bună, datorită focului.
Dar provocările nu se opreau aici. Privarea de somn a venit ca o altă încercare asupra organismului și minții noastre. Nopțile erau reci, iar confortul era minim. Epuizarea fizică și psihică din timpul zilei se adăuga la lipsa de somn. Cu fiecare noapte nedormită, starea noastră mentală era pusă la încercare, iar mulți dintre noi au avut de înfruntat momente de cădere psihică, iar în unele momente chiar certuri și neînțelegeri. Am învățat însă că, chiar și în condiții extreme, puterea mentală poate susține corpul și poate împinge limitele noastre mai departe. Până la urmă, într-o situație extremă, 80% este supraviețuire psihică și 20% supraviețuire fizică.
Exercițiile în stil militar ne-au adus în fața unei noi dimensiuni de efort și disciplină. Am învățat să ne coordonăm acțiunile într-o manieră militară, să ne adaptăm rapid la schimbările de situație și să încurajăm spiritul de echipă. Fiecare exercițiu și simulare era o provocare și o oportunitate de a ne testa rezistența fizică și mentală.
Înfruntarea terenului dificil și realizarea exercițiilor complexe ne-au cimentat legătura de echipă și ne-au învățat că suntem mult mai rezistenți decât ne-am imaginat vreodată. Orientarea cu hartă și busolă a adus un aspect tehnic în curs, îmbunătățindu-ne abilitatea de a naviga și de a lua decizii în teren necunoscut. Epuizarea și frigul au devenit simple obstacole pe care le-am învins cu hotărâre și perseverență.
Exercițiile de urgență pe timp de noapte ne-au expus la întuneric și incertitudine. Ghidarea noastră se bază pe simțurile rămase în alertă, iar luarea deciziilor în condiții de vizibilitate redusă era o provocare majoră. Apariția ploii ne-a pus abilitățile de construire a adăpostului la încercare. Cu toate acestea, am învățat să fim creativi și să lucrăm în echipă pentru a crea adăposturi solide și eficiente, care să ne protejeze de elementele naturii.
La sfârșitul celor 5 zile de curs, ne-am simțit complet epuizați, dar și incredibil de împliniți. Am trecut prin experiențe pe care le-am catalogat inițial drept imposibile, dar am depășit granițele propriilor noastre închipuiri și ne-am dezvoltat în mod semnificativ. Drumul pe care l-am parcurs ne-a transformat din participanți în supraviețuitori în adevăratul sens al cuvântului. Am învățat că abilitățile de supraviețuire merg dincolo de cunoștințele practice – ele se întrepătrund cu starea noastră mentală și cu capacitatea noastră de a ne adapta la schimbările constante.
Această experiență intensă nu a fost doar despre supraviețuire fizică, ci și despre dezvoltarea noastră personală. Am învățat să ne cunoaștem limitele și să le depășim, să ieșim din zona de confort, să învățăm din mers, să ne adaptăm, să improvizăm, să supraviețuim și să ne bazăm pe resursele interioare pentru a înfrunta orice provocare.
Cunoștințele acumulate, legăturile formate cu colegii de curs și sentimentul de a fi învins propriile limite au fost adevăratele trofee ale acestei experiențe.
Astfel, experiența mea la Școala de Vară – cursul de supraviețuire în cadrul Flo Adventure School a fost ca o călătorie până în Iad și înapoi, pot spune, o călătorie care m-a transformat într-un supraviețuitor mai puternic și mai pregătit pentru a face față oricăror provocări viitoare din natură sau din viață.
