Razvan Tosa (Urs)
4 comentarii 10.5K vizualizari

Cum să mergi în siguranță pe munte? Sfaturi utile și metode de orientare

4 comentarii 10.5K vizualizari

Un lucru foarte important am învățat de când urc munții noștrii. Pe munte contează să te întorci în siguranță și nu să te duci pe munte încercând imposibilul (doar dacă ești Nimsdai Purja) sau punându-te în pericol prin inconștiență sau teribilism. Munții vor fi acolo și mâine, și peste 1 săptămâna și peste 1 an și peste 10 ani.

Cu toate acestea, mersul pe munte este o aptitudine care trebuie învățată, dacă vrei să faci astfel de aventuri de-a lungul potecilor, în jurul tufișurilor, în păduri, peste stânci, râuri, zăpadă sau ghețari.

Mersul pe munte este arta de a elabora un traseu eficient de la începutul traseului până la obiectiv (la vârf de exemplu). Desigur că intuiția și norocul pot juca un rol important, dar este nevoie de îndemânare și experiență pentru a depăși obstacolele și pericolele de pe traseu.

Așa că înainte să începi o drumeție, adună informații despre ruta pe care urmează să o parcurgi, mai ales dacă tu ești liderul unui grup.

ADUNĂ INFORMAȚII DESPRE TRASEU

Cu cât strângi mai multe informații din timp, cu atât abilitatea ta de a lua decizii corecte mai târziu este mai bună.

Fiecare lanț muntos și zona montană are propriile sale particularități care afectează de exemplu găsirea rutelor și felul cum mergi pe munte.

Una este să urci pe un traseu de la Piatră Arsă până la Babele și înapoi la mașină și altă să urci de la Cabană Negoiu până pe Vârful Negoiu in Ianuarie. Însă ambele trasee au o caracteristică comună, aceea de a știi cum să mergi pe munte, orientare, citirea semnelor și cunosterea vremii (cel puțin).

DE UNDE ÎȚi IEI INFORMAȚIILE DESPRE TRASEU?

Hărțile de pe munții-noștri.ro de exemplu, oferă descrieri detaliate ale traseelor de drumeție, timpul estimat necesar pentru a-l parcurge, creșterea în înălțime, distanța, dificultatea și așa mai departe.

Dar fiți atenți la faptul că și aceste hărți sau aplicații mobile se învechesc; o iarnă nefastă poate modifică complet o abordare pe o creastă. Asigurați-vă că consultați cea mai recentă ediție și aruncați o privire la două sau trei ghiduri diferite, dacă sunt disponibile. Din ce în ce mai multe hărți și materiale topografice, ca și informații în general, sunt disponibile online și pot fi descărcate sau tipărite pentru a fi luate cu tine în rucsac.

Consultați și alte resursele online, bloguri de drumeție, aplicațiile de genul MeteoBlue.com pentru a află prognozele meteo, condițiile de zăpadă și informații de la Serviciul Salvamont. Verificați, de asemenea, informațiile primite de la alți montaniarzi, pe panourile de mesaje sau în alte locuri.

Cum mergi pe munte siguranta si orientare navigare pe munte cu harta si busola
Orientare folosind hartă și busolă

Alpiniștii/drumeții care au făcut traseul pot descrie reperele, pericolele și dificultățile de găsire a traseului, iar destul de des aceste descrieri conțin fotografii utile (vezi și grupurile montane de pe Facebook). Ca de obicei, folosiți raționamentul atunci când utilizați sursele online.

În cazul unei rute într-o zonă care nu vă este familiară, va trebui să vă pregătiți mai amănunțit. Acest lucru ar putea include cercetarea zonei, efectuarea de observații din puncte de observație sau studierea fotografiilor/video aeriene oblice (luate din unghi).

Eu folosesc des Google Earth (www.google.com/earth) pentru previzualizarea traseelor, pentru că îmi oferă o valoroasă vizualizare tridimensională a hărților din orice punct de vedere ales.

Luați întotdeauna în considerare sezonul și cantitatea de zăpadă căzută într-un anumit an atunci când vă pregătiți pentru o ascensiune mai ales pe timp de iarnă. La începutul sezonului, pericolul de avalanșă poate fi ridicat pe pantele abrupte, mai ales dacă există o acumulare mare de zăpadă din iarna precedentă.

La sfârșitul sezonului sau în urmă unei ierni calde cu precipitații slabe de zăpadă, un versant care este de obicei acoperit de zăpadă poate fi o pantă expusă. În cele din urmă, nu lăsați informațiile învechite să vă strice o expediție.

ÎNVAȚĂ DIN EXPERIENȚĂ

Nimic nu poate înlocui experiența directă. Pe măsură ce învățați, urcați alături de alpiniști experimentați, urmăriți-le tehnicile și puneți întrebări. Cu cât sunteți mai familiarizat cu mersul pe munte, cu atât mai mare este libertatea de a vă găsi propriul drum.

FII UN BUN OBSERVATOR

“Urcați cu ochii” – Studiați în permanență muntele pentru a găsi trasee de urcare. O vedere de la distanță poate dezvălui modele de creste, stânci și zone de zăpadă, precum și gradul de înclinare. La o distanță mai mică, apar detalii ale liniilor de falie, benzi de stânci.

Căutați indicii de trasee: creste cu o înclinație mai mică decât fețele pe care le împart; fisuri, cornișe și hornuri care urcă sau traversează fețele; câmpuri de zăpadă care oferă pante ușoare sau previzibile.

Căutați secțiuni care pot fi parcurse și legați-le între ele din punct de vedere vizual. Odată cu experiența se formează un ochi bun pentru ceea ce știți că puteți urcă.

Chiar și pantele moderate pot părea abrupte atunci când le priviți din față. Un sistem de cornișe nedeslușite pe stâncile din fundal poate apărea clar dintr-un alt unghi sau când umbrele traversează muntele.

Prezența zăpezii promite uneori un unghi modest și o urcare ușoară, deoarece zăpada nu rezistă mult timp pe pantele mai mari de 50 de grade. Zăpada și arbuștii care apar pe pereții stâncoși îndepărtați se dovedesc adesea a fi “trotuare” cu cornișe mai mici între ele.

Cu toate acestea, zăpada poate fi înșelătoare. Ceea ce par a fi zone de zăpadă la înălțime pe munte poate fi gheață.

GÂNDEȘTE LA O RUTA DE ÎNTOARCERE

Luați întotdeauna în considerare coborârea în timp ce efectuați urcarea traseului. Ceea ce este ușor la urcare nu este neapărat ușor la coborâre. Uitați-vă frecvent în urmă, luați notițe, faceți măsurători GPS și altimetrice și, dacă este necesar, marcați traseul.

Luați în considerare unde trebuie să fie grupul cu care mergeți până la lăsarea întunericului și dacă zona va fi sigură pentru a o aborda cu lanterna frontală, dacă este necesar. Fiți atenți la locurile de campare de urgență, la rezervele de apă și la orice altceva care ar putea face întoarcerea mai ușoară și mai sigură.

Observați cât timp v-a luat să parcurgeți drumul pentru a estima cât timp vă va lua să vă întoarceți. Dacă nu ați făcut deja acest lucru atunci când ați planificat drumul, stabiliți un “timp de întoarcere” – adică timpul de care veți avea nevoie pentru a începe întoarcerea, indiferent dacă v-ați atins sau nu obiectivul. Spuneți aceste informații și celorlalți participanți la drumeție, astfel încât și ei să poată planifica și înțelege așteptările legate de această ieșire.

Cum mergi pe munte, siguranta si orientare - Coborare
Rută coborâre Mont Blanc

PARCURGEREA TRASEELOR MONTANE

Atingerea vârfului implică adesea mai mult mers pe plan cu unghi mic decât urcare pe pantă abruptă. Mersul pe trasee montane este o abilitate la fel de importantă că oricare alta care se învață mergând pe munți. Înainte de a porni pe traseu, întindeți-vă picioarele, șoldurile, spatele și umerii, faceți un pic de pre-încălzire.

Beți suficientă apă. Luați în considerare aplicarea de benzi adezive sau de plasturi din silicon pe zonele predispuse la bășici. Luați-vă timp pentru a vă ajusta rucsacul și bocancii pentru a evita durerile și opririle frecvente mai târziu. Pregătiți-vă pentru opriri înainte de a porni la drum.

Folosiți buzunarele exterioare ale rucsacului pentru obiectele de care veți avea nevoie în mod repetat pe parcursul zilei, cum ar fi gustări, apă, jachetă de ploaie, căciulă/bandana, mănuși, parazăpezi, ochelari de soare și lanternă frontală.

Nu numai că vă va fi ușor să ajungeți la aceste obiecte, dar și ceilalți membri ai grupului pot ajunge la ele, dacă este necesar, fără a fi nevoie să vă scoateți rucsacul sau chiar să reduceți ritmul.

Legați-vă pioletul și bețele de trekking la exteriorul rucsacului, astfel încât să fie ușor de găsit în caz de teren accidentat.

RITMUL DE MERS

Stabilirea unui ritm de mers corect de la început asigură o zi de drumeție mai plăcută. Cea mai frecventă greșeală este mersul prea repede pentru început. Acest lucru poate fi făcut poate din îngrijorare pentru kilometrii lungi care ne așteaptă sau din dorința de a avea o performanță bună cu camarazii de drum.

Dar de ce să te epuizezi în primii 500 de metrii al unui traseu de 8 km de exemplu, dacă întreaga zi este disponibilă? Până la urmă unde vă grăbiți? Muntele tot acolo este. Ritmul de mers este prea alert dacă nu vă puteți menține ritmul oră de oră sau dacă nu puteți comunica fără nu să vă pierdeți respirația. Nu vă grăbiți să fiți primii și bucurați-vă de traseu, faceți poze și video și scoateți capul din pământ pentru a vedea priveliștea din jur. Bucurați-vă de natură.

Cealaltă greșeală este mersul prea lent, care prelungește drumul și lasă mai puțin timp pentru a negocia porțiunile mai tehnice ale traseului. Dacă mergeți încet din cauza oboselii, amintiți-vă că organismul are rezerve considerabile.

Mușchii vă pot durea, dar mai au încă mulți kilometri în ei. Un anumit grad de disconfort este inevitabil; mersul prea repede sau prea încet nu face decât să creeze oboseală suplimentară.

La început, mergeți încet pentru a permite corpului dumneavoastră să se încălzească. Înainte de a începe să transpirați, faceți o pauză și scoateți câteva haine.

Apoi creșteți ritmul și acceptați durerea, pe măsură ce corpul lucrează mai mult pentru a prinde un al doilea suflu. Din punct de vedere fiziologic, bătăile inimii și circulația cresc, iar mușchii se relaxează. Pe măsură ce endorfinele își fac efectul și senzațiile de stres fizic dispar, vă simțiți puternic și fericit. Keep walking!

Cum mergi pe munte siguranta si orientare leading
Stabilirea unui ritm de mers în monom

Câteva sfaturi de mers în grup

  • Stabiliți un ritm care să vă permită să faceți un timp bun, dar care să nu-i epuizeze pe cei care urcă mai încet. Ajustați ritmul grupului astfel încât persoanele care urcă mai încet să nu rămână mult în urmă. Nu permiteți nimănui să meargă singur, nici ultimul, nici primul. Acordați-i ultimei persoane timp pentru a ajunge din urmă grupul la opririle de repaus și timp pentru a se odihni după ce ajunge la voi. Nu plecați imediat ce această a ajuns la grup. Nu abandonați niciodată persoane din grup pe traseu in nicio situație!!!
  • Încercați să puneți persoană cea mai lentă în față pentru a stabili ritmul. Acest lucru ajută la menținerea grupului unit și poate motiva un participant la drumeție lent să stabilească un ritm mai rapid.
  • Redistribuiți echipamentul de grup persoanelor energice.
  • Rămâneți la trei până la cinci pași în spatele persoanei din față. Oferiți spațiu persoanei din față – precum și pioletului sau bețelor de drumeție ale acelei persoane. Nu vă accidentați în echipamentele celui din față.
  • Rămâneți aproape de grup. Nu pierdeți contactul cu ceilalți drumeti și nu-i faceți să vă aștepte continuu sau să se întrebe cât de departe sunteți.
  • Ieșiți de pe traseu atunci când vă opriți. Nu blocați poteca pentru ceilalți care urcă sau coboară din alte grupuri.
  • Cereți permisiunea de a depăși și alegeți un loc bun pentru a face acest lucru.
  • Fiți atenți la persoană din spatele dvs. atunci când apucați crengi. Înainte de a da drumul la crengi, priviți înapoi și strigați “Creangă!”.
  • Fiți politicos atunci când vă întâlniți cu o persoană care se apropie și salutați. În mod tradițional, grupul care se îndreaptă la vale se dă la o parte pentru a-i lăsă pe alpiniștii care urcă să continue să urce fără a întrerupe ritmul. Cu toate acestea, dacă terenul este abrupt sau dacă grupul care coboară este mai mare, alpiniștii care urcă se pot da la o parte și pot respiră puțin. În general, stați pe partea de urcare a traseului pentru a-i lăsa pe ceilalți să treacă. Persoanele pe biciclete trebuie să cedeze întotdeauna trecerea celor care merg pe jos.

Variați ritmul în funcție de traseu. Urcați încet și metodic dealurile abrupte. Pe măsură ce panta scade, măriți ritmul. În cele din urmă, veți găsi un ritm natural care se adaptează la greutatea rucsacului, teren, vreme și alte condiții. Ritmul va încetini inevitabil la sfârșitul zilei, pe măsură ce se instalează oboseală. Adrenalina poate alimenta scurte reprize de efort.

TEHNICA DE MERS ÎN REPAUS

Încet și sigur este un ritm care duce la atingerea vârfului. Pe pante abrupte, pe zăpadă și la altitudini mari, tehnica de mers in repaus vă controlează ritmul și reduce oboseala. Folosiți această tehnică în loc de opriri de odihnă frecvente ori de câte ori picioarele sau plămânii au nevoie de recuperare. Mersul in repaus este simplu, dar subtil; exersați-l.

Esența tehnicii constă în a încheia fiecare pas cu o oprire de moment, dar completă, oferind mușchilor picioarelor o pauză. Balansați un picior înainte pentru următorul pas. Stați în poziție verticală și expirați în timp ce lăsați piciorul din spate să vă susțină întreaga greutate a corpului. Îndreptați piciorul din spate astfel încât să vă sprijiniți pe os, nu pe mușchi. Nu stați încordat.

Simțiți cum greutatea se afundă în oase și în picior. Acum relaxați-vă complet și destindeți mușchii piciorului din față, în special coapsa. Această odihnă momentană, oricât de scurtă ar fi, împrospătează mușchii. Odihna momentană tinde, de asemenea, să vă facă mai sigură plasarea piciorului.

Apoi respirați și balansați piciorul din spate înainte pentru pasul următor și repetați pasul de odihnă pentru celălalt picior. Sincronizați respirația cu mișcările picioarelor. În mod obișnuit, respirați din nou cu fiecare pas. Inspirați și faceți un pas inainte; expirați în timp ce faceți o pauză și lăsați piciorul din față să se odihnească în timp ce piciorul din spate vă susține greutatea. Continuați să repetați secvența.

Mulți montaniarzi experimentați găsesc o melodie pe care o repetă în minte pentru a-i ajuta să păstreze un ritm confortabil. Numărul de respirații pe pas depinde de dificultatea efortului și de nivelul dumneavoastră de oboseală. La altitudini mari, alpiniștii fac uneori trei sau patru respirații profunde înainte de fiecare pas în sus. Tehnica de mers in repaus necesită răbdare. Pentru unii, monotonia ritmului poate submina moralul, mai ales atunci când urmați un alt alpinist energic pe un teren cu zăpadă și nu există nicio localizare a traseului.

Dar concentrați-vă asupra ritmului sau fredonați o melodie în cap (stabiliți-vă pe o melodie optimistă, dacă vă ajută). Aveți încredere în tehnică pentru a înghiți kilometri, chiar dacă vârful pare atât de departe.

PAUZELE

Odihna permite corpului să se recupereze după o activitate intensă și să mențină un ritm eficient. Luați pauze doar atunci când este necesar; în caz contrar, continuați să vă mișcați. Numeroasele opriri inutile pot transforma o zi de 10 ore într-o zi de 15 ore, afectând moralul grupului sau chiar șansele echipei de a ajunge la vârf.

În timpul primei jumătăți de oră, opriți-vă pentru a permite grupului să reajusteze șireturile bocancilor și curelele de la rucsac, să adauge sau să scoată straturi de haine, să încordeze mușchii încălziți, etc. Faceți scurte pauze – o dată la o oră sau o oră și jumătate – în prima parte a zilei, cât timp forțele sunt proaspete. Odihniți-vă în picioare sau în poziție semiînclinată, sprijinindu-vă de un copac sau de un versant pentru a îndepărta greutatea rucsacului de pe umeri. Respirați adânc și mâncați și beți ceva.

Mai târziu în cursul zilei, senzația de oboseală poate cere o relaxare mai profundă, iar grupul se poate odihni complet la fiecare două ore sau cam așa ceva. Căutați un loc cu avantaje, cum ar fi apă sau pante convenabile pentru a da jos rucsacii și a vă bucura de priveliște.

Îndepărtați hainele suplimentare înainte de a porni din nou la drum pentru a evita o nouă oprire la câteva minute de mers pe traseu. De asemenea, aveți grijă să nu pierdeți timp inutil în timpul fiecărei opriri. Pentru a preveni ca o oprire să vă ia prea mult timp, stabiliți clar cât va dura acea oprire atunci când începeți pauza, de exemplu 10 minute. Apoi respectați planul.

Cum mergi pe munte, siguranta si orientare - pauzele
Grup luând o pauză înainte de a pleca dinou pe traseu

COBORÂREA

Coborâre de pe munte este la fel de importantă ca și urcarea. Ritmul se accelerează fără a crește oboseala; cu toate acestea, drumeții care coboară pot simți dureri mult timp după ce ziua s-a încheiat. Când coborâți, greutatea corpului și a rucsacului cade brusc pe genunchi și picioare.

Degetele de la picioare se blochează în varful bocancului. Zdruncinăturile se deplasează pe coloana vertebrală și vă zdruncină întregul corp. Evitați o serie de leziuni – inclusiv bășici, deteriorarea cartilajului genunchiului, degete de la picioare dureroase, unghii înnegrite, dureri de cap și dureri de spate – doar folosind câteva dintre următoarele sfaturi:

  • Tăiați bine unghiile de la picioare înainte de a porni la drum.
  • Strângeți șireturile – în special pe partea superioară a bocancilor – pentru a reduce mișcarea piciorului în interiorul bocancilor și pentru a evita blocarea degetelor.
  • Îndoiți genunchii la fiecare pas pentru a amortiza șocul.
  • Folosiți bete de trekking pentru a reduce sarcina pe genunchi și pentru a oferi stabilitate suplimentară.
  • Mențineți un ritm măsurat, mai lent decât cel îndemnat de gravitație.
  • Folosiți un piolet pentru echilibru sau pentru a frâna atunci când este necesar.
  • Găsiți un loc unde să vă așezați pentru scurt timp la fiecare 45-60 de minute, pentru a reduce oboseala genunchilor, dacă este necesar.

TRAVERSAREA VEGETAȚIEI DE MICI DIMENSIUNI, JNEPENI, ARBUȘTI, TUFIȘURI

Tufișurile prosperă în pădurile tinere sau în zonele subalpine umede, de altitudine joasă, care au puțini copaci. Un râu care își schimbă frecvent cursul împiedică creșterea arborilor mari și permite tufișurilor să se dezvolte. În râpele măturate de avalanșele de iarnă, arbuștii se îndoaie pur și simplu nevătămați sub zăpadă și înfloresc primăvara și vara.

  • Folosiți cât mai mult posibil traseele marcate. 8 km de potecă pot fi mai puțin obositori și pot lua mai puțin timp decât 1 km de tufișuri.
  • Țintiți spre copacii mari, unde tufișurile sunt mai mici. Pădurile mature blochează lumina soarelui și blochează creșterea tufișurilor.
  • Căutați potecile urmate de animale. În general, animalele urmează calea cu cea mai mică rezistență.
  • Cercetați ambele părți ale unui pârâu pentru a găsi traseul care necesită cel mai puțin efort.
  • Luați în considerare posibilitatea de a traversa un pârâu dacă traseul este unu paralel
  • Urcați până la baza falezelor laterale, unde există adesea un coridor deschis și aplatizat lângă stâncă.
Cum mergi pe munte, siguranta si orientare - padure
Traseu prin pădure

MERSUL PE FORMAȚIUNI DE ROCĂ, GROHOTIȘ ȘI BOLOVANI

Vârfurile munților se prăbușesc în mod constant, lăsând să cadă fragmente de rocă care se adună mai jos sub formă de taluz (bucăți mari de rocă), pietriș și bolovani.

Cea mai mare parte a pietrișului se revarsă din râpe și se împrăștie în evantai aluvionari care adesea se contopesc unul cu altul, formând o bandă largă de rocă spartă între vegetația din vale și vârfuri. Aceste evantaie pot alterna în benzi verticale cu pădurea. Taluzul este format din fragmente mai mari, de obicei suficient de mari pentru a păși pe ele individual.

Grohotișul este mai mic – de la dimensiunea nisipului grosier până la câțiva centimetri în diametru – și poate curge puțin în jurul picioarelor atunci când călcați pe el.

Atunci când roci și mai mari cad de pe pereții stâncilor, ele formează câmpuri de bolovani. Pantele de taluz, pietriș și bolovani pot ajută sau îngreuna un drumeț.

FORMAȚIUNI DE ROCĂ (TALUZ)

Pantele de taluz se formează treptat de-a lungul timpului, iar pe cele mai vechi pante, solul umple spațiile dintre roci, blocându-le împreună pentru a crea poteci netede. Dar taluzul poate fi liber pe munții vulcanici și pe munții mai tineri, unde vegetația nu a umplut spațiile. Chiar și rocile mari se pot rostogoli sau se pot clătina.

Încercați să alegeți un traseu în care stânca este acoperită de licheni, ceea ce indică faptul că aceasta a rămas pe loc pentru o perioadă lungă de timp. Mișcați-vă agil pe taluz, gata să săriți dacă o stâncă se deplasează sub picioare. Folosiți-vă privirea și planificați cu patru sau cinci pași înainte.

Încercați să vă așezați piciorul fără dificultate și să vă flexați piciorul pentru a vă adapta la unghiul suprafeței pe care pășiți. Acest lucru poate ajuta bucata de piatră să rămână stabilă. Aveți grijă pe pietrele umede.

Cum mergi pe munte, siguranta si orientare - taluz

GROHOTIȘ

Pietrișurile friabile pot face ca urcarea unei pante să fie un chin cu încetinitorul, cu o parte din fiecare pas pierdut pe măsură ce piciorul se stabilizează. Dacă pășiți pe sau chiar deasupra unei pietre mai mari, puteți să o smulgeți sau să o împingeți. Ar putea fi posibil să vă deplasați în josul pietrișului într-un pas alunecos – ceva asemănător cu schiul de fond sau cu coborârea pe zăpadă. Însă aveți grijă să nu cădeți și să vă răniți.

Cu toate acestea, trebuie să știți că, uneori, grohotișul poate constă doar într-o acoperire subțire, de mărimea unor bile de rulment, peste roci mari. Dacă există vegetație pe versant, evitați să declanșați alunecări de pietriș care pot deteriora vegetația de mai jos.

BOLOVANII

Zonele de bolovani pot fi o alternativă agreabilă la grohotișul obositor, dar au propriile lor pericole. În mod normal, bolovanii căzuți formează o pantă abruptă sub stânca de pe care s-au desprins – cea mai abruptă pantă pe care se pot îngrămădi astfel de bolovani se numește unghiul de repaus. Bolovanii care cad pe pante și mai abrupte au tendința de a se desprinde dacă nu sunt stabilizați de vegetație.

COBORÂREA DE PE ASTFEL DE TERENURI

Expunerea la risc în timp ce coborâți pe taluzuri, stânci sau bolovani poate fi intimidantă. Alpiniștii pot ezita sau se pot mișca încet. Acest lucru poate fi periculos. Mișcați-vă în pași mici și știți dinainte unde este următorul pas, astfel încât să fiți gata să coborâți rapid de pe o stâncă în mișcare și să evitați rănirea. Bețele de trekking sau un piolet vă pot fi de ajutor să coborâți în siguranță pe un traseu cu grohotiș. Aveți grijă însă să nu va blocați bețele între pietre și să va împiedicați.

DEPLASAREA PE TEREN CU ZĂPADĂ

Zăpada poate fi foarte utilă pentru deplasările în natură. Multe vârfuri sunt escaladate cel mai bine la începutul sezonului, când zăpada consolidată acoperă abrupturile, tufișurile și cioatele de copaci și când podurile de zăpadă oferă acces ușor peste râuri.

Cu toate acestea, într-un alt anotimp sau în condiții de zăpadă mai puțin ideale, zăpada poate fi un coșmar. Traseele se pierd sub zăpadă sau sunt șterse de avalanșă sau de dezghețul puternic. Zăpada subțire este instabilă și poate ascunde condiții periculoase.

Un grup de alpiniști se pot confrunta cu diferite condiții de zăpadă în timpul abordării traseului, al urcării și al coborârii, în funcție de momentul zilei, de ritm sau de schimbarea condițiilor meteorologice. Asigurați-vă că studiați vremea și statul de zăpadă înainte de ascensiune.

Cum mergi pe munte siguranta si orientare tura de iarna
Deplasarea în tură de iarnă

Dacă vă deplasați pe zăpadă, urmăriți particularitățile vizibile ale terenului, deoarece acestea pot indica zăpadă subțire sau care se topește. Zăpada de lângă bușteni și bolovani acoperă adesea găuri și puncte moi numite șanțuri, care apar atunci când zăpada se topește parțial de pe lemn și de pe stâncă.

Un șanț este obișnuit în jurul copacilor, unde membrele inferioare împiedică zăpada să se umple lângă trunchi. Sondați cu un piolet pentru a evita locurile cu probleme potențiale, îndepărtați-vă de bușteni și stânci și stați departe de vârfurile copacilor care ies din zăpadă. Dacă zăpada este subțire pe o pantă de taluz, pot exista goluri mari sub zăpadă care sunt ușor de străpuns.

Râurile vor topi partea inferioară a unui pod de zăpadă până când acesta nu vă mai poate susține greutatea. Aveți grijă pe unde pășiți și calculați-vă riscurile. Poate ar fi mai bine să faceți un mic ocol.

Pentru a vă feri de o cădere (sau mai rău), urmăriți depresiunile din zăpadă și variațiile de culoare sau de textură și ascultați sunetele apei care curge pe sub zăpadă/gheață. Apa care iese la poalele unui strat de zăpadă indică existența și, poate, mărimea unei cavități sub zăpadă. Sondați locurile subțiri cu pioletul sau bețele de trekking.

Cu experiența, veți recunoaște atât avantajele, cât și pericolele zăpezii și veți învăța să folosiți acest mediu pentru a face deplasarea în natură mai ușoară și mai plăcută.

TRAVERSAREA PRIN APĂ

Atunci când obiectivul se află pe partea îndepărtată a unui râu sau a unui curs de apă de dimensiuni considerabile, traversarea acestuia este un factor important în alegerea traseului. Traversările pot consuma cantități uriașe de timp și energie și pot fi cea mai periculoasă parte a traseului.

Cum mergi pe munte, siguranta si orientare - traversarea unui rau
Trecere pe pod de lemn

Efectuarea trecerii

Desfaceți centura de șold și curelele de la piept ale rucsacului înainte de a încerca să traversați un râu, în cazul în care ar putea necesita să înotați în caz de cădere. Asigurați-vă că veți putea să vă scoateți rucsacul în mod rapid.

Buștenii. Un buștean căzut peste un pârâu este o modalitate excelentă de a traversa. Dacă buștenii sunt subțiri, alunecoși sau foarte înclinați, folosiți un băț de drumeție, un piolet, un băț rezistent, crampoane/colțarii sau întindeți o frânghie/coarda pentru a vă ajută la echilibru, tracțiune și sprijin. Treceți pe rând pe buștean și nu toți deodată, pentru a riscă să-l răsturnați sau să-l rupeți sub acțiunea greutății sau trepidațiilor.

Sărituri peste bolovani. Bolovanii oferă o altă cale de traversare. Înainte de a traversa, repetați mental întreaga secvență de salturi.

Siguranța constă în progresul lin și constant peste pietre care pot fi prea alunecoase și nesigure pentru a vă opri mai mult de o clipă. Folosiți un piolet sau un băț de drumeție pentru un echilibru suplimentar. Evitați pietrele acoperite de mușchi sau alge, dacă puteți.

Cum mergi pe munte siguranta si orientare traversare in grup
Grup traversând un râu

Dacă încercați să traversați un loc unde apă este adâncă, dar nu rapidă, traversați în cea mai mică forță a apei asupra corpului dumneavoastră, înclinându-vă în aval cu aceeași viteză că și curentul. Cu toate acestea, cel mai bun mod de a traversa este să vă îndreptați cu fața spre amonte, să vă aplecați în curent și să înfigeți ferm un piolet, un băț de drumeție sau un băț robust în amonte pentru un al treilea punct de sprijin.

Folosiți piciorul din față pentru a căuta o poziție solidă pe fundul mișcător al râului, înaintați piciorul următor și împingeți pioletul sau bățul de trekking într-o nouă poziție.

Apele repezi sunt ușor de subestimat. Cu un singur pas greșit, puteți fi împins sub apă și izbit de stânci și bușteni. Apa este periculoasă ori de câte ori ajunge să fie mai mare decât genunchiul tău.

Traversarea echipei. Două sau mai multe persoane pot traversa împreună, fiecare la rândul său trecând la o nouă poziție solidă, rămânând în același timp legat de celălalt (ceilalți) prin brațe. Traversarea în echipă cu un băț de trekking/băț de lemn este o altă metodă: Membrii echipei intră în apă, fiecare apucând bățul de trekking, care este ținut la orizontală și paralel cu fluxul curentului.

Membrul din amonte rupe forța curentului. Oricine alunecă se agață de bățul de trekking, în timp ce ceilalți îl mențin stabil.

EȘTI PREGĂTIT?

Parcurgerea traseelor montane trebuie să fie o activitate plăcută, făcută în siguranță, astfel încât să ne întoarcem toți înapoi la cabană unde să bem un vin și să cântăm cântece de munte, legând prietenii. Până la urmă cu astfel de experiențe rămânem nu?

Să ne vedem cu bine pe trasee montane.

 

Abonează-te la newsletter!

Nu pierde niciun detaliu atunci când vine vorba de tehnici și sfaturi montane.
100% tehnică montană, fără spam!

Newsletter Form Posts

Bine ai venit.

Acest blog este despre călătorii prin munți și păduri, chitară, prieteni și foc de tabără. Articole tehnice despre echipamente de trekking, hiking, alpinism, navigație și tehnici supraviețuire — Răzvan Toșa

Lasă un comentariu

* GDPR - Prin utilizarea acestui formular ești de acord cu stocarea datelor tale de către acest site web.

4 comentarii

Ilyés Ibolya February 23, 2023 - 11:07 pm

Mulțumesc din suflet pentru aceste sfaturi prețioase!
Respect şi recunoştință🙏

Scrie
Razvan Tosa (Urs) February 23, 2023 - 11:10 pm

Ma bucur ca informatiile iti sunt de ajutor. Multumesc si eu. Sa ne vedem in siguranta pe munti ☺️

Scrie
Florina October 1, 2023 - 8:12 am

Sfaturi foarte pretioase! Am sa fac share acestui site.

Scrie
Razvan Tosa (Urs) October 1, 2023 - 10:09 pm

Multumesc Florina. Te rog sa te si abonezi la Newsletter 🙂 Sa ne vedem in siguranta pe munte.

Scrie