Traseu Bălan – Cabana Piatra Singuratică 1504m – Piatra Singuratică 1587m – Vârful Hășmașul Mare 1792m

Aventura începe dis de dimineață, mai exact la 6:30 în București, locație în parcare la Horoscop de unde plecăm la un drum de aproximativ 5 ore către orașul Bălan – Harghita.

Lăsăm mașina în Bălan în curtea unui domn foarte amabil de unde am plătit parcarea pentru 2 zile, ne echipăm corespunzător pentru un drum spectaculos de aproximativ 3 ore până la Cabana Piatra Singuratică 1504m.

Traseul începe de la Strada Oltului pe marcaj cu triunghi roșu, se continuă cu un urcuș ușor până la o portiță pe care intram și dăm de o haită de câini husky (în cușcă), care ne salută prin sunete, în tandem specifice parcă desprinse din cărțile cu poveștile cu Colț Alb.

Trecem de frumoșii câini și ne continuăm drumul către Culmea Frumoasă, chiar așa se numește și chiar așa este. O urcare pe care nici nu o simți pentru că te fură imediat peisajul pictat în culorile toamnei, roșu cărămiziu și galben de toate nuanțele.

Puțin mai sus, trecem peste un izvor și ne oprim la o masă cu băncuță pentru a ne hidrata și a mânca ceva. Mai avem un pic de urcat, cam 30 minute pe grohotis până ajungem în poiana ce avea să ne conecteze cu Cabana Piatra Singuratică 1504m.

Ne facem cazarea rapid, lăsăm rucsacii în cameră, ne echipăm cu frontale și cu camerele foto, telefoane și o tulim către Piatră Singuratică, cât mai repede să nu ne prindă noaptea pe vârful abrupt.

Urcarea pe Piatra Singuratică necesită un pic de atenție și îndemânare, deoarece ai un unghi destul de înclinat. Totuși ai destule prize pentru a-ți asigura o urcare ușoară-medie. Te poți ține de un cablu destul de gros până sus în vârf. Nu trebuie subestimată în niciun caz această urcare/coborâre. Însă odată ajungi sus, pot să spun că am prins cel mai tare apus ever! Vedeți în galerie mai jos 😊

După vreo 25 minute de poze și selfie, coborâm de pe vârf și ne îndreptăm către cabană pentru a lua masa și a bea un Stroh Jagertee numai bun înainte de culcare.

A doua zi, ceasul sună la ora 7 dimineața și ușor ușor ne pregătim cu câteva batoane de cereale, un bidon de apă pentru traseul cu bandă roșie, ușor-mediu de 1h45’ către vârful Hășmașul mare 1792m. Nici nu ne propunem să ne grăbim pe acest traseu, deoarece culmile Bicazului sunt pur și simplu de vis.

Suntem absorbiți de frumusețea brazilor verzi și înalți, de coroanele cu frunze galbene tomnatice, de cuiburile de jneapăn mici și de culoarea albastră perfectă a cerului. Parcă intrasem într-un tablou cu natura vie. De ce? Pentru că, pe culmile stâncoase, stau fricoase câteva capre negre. Nu te poți apropia mai mult, se uită la tine, știu că ești acolo și la cel mai mic sunet au și luat-o la vale.

Este o caracteristică de supraviețuire, nu multe animale de pradă se pot cocoța pe pereți aproape verticali pentru a le vâna, iar caprele negre știu asta.

Le lăsăm în pace și ne continuăm drumul liniștiți către vârf, admirând și făcând poze peste tot în jurul nostru.
Am ajuns pe vârf. Dacă nu scoți un sunet, nici natura nu se aude. E liniște deplină. Un moment numai bun să zăbovim câteva minute și să ascultăm, practic, ce ne oferă natură în acel moment.

Facem câteva poze, mâncăm ceva și ne întoarcem pe același traseu cu bandă roșie (și un pic de punct roșu) la cabană. Urma să coboram la bază și să ne întoarcem acasă.

Las fotografiile să vorbească.